Viața noastră cea de toate zilele- dezbatere doamna profesor emerit Sanda Golopenția

Autor: Maria Cerbu

Poze: Sebastian Crăciun

La data de 14.01.2025 elevii şi profesorii Colegiului Naţional “Gheorghe Lazăr” au avut onoarea de a o cunoaşte pe dna. Sanda Golopenţia, profesor emerit la Universitatea Brown din SUA, absolventă a promoţiei din anul 1956 a liceului nostru. 

           Pentru noi, nişte elevi de liceu din anul 2025, întâlnirea a semănat puţin cu o călătorie în timp, putând privi parcă printr-o fereastră către amintirile în mare partedureroase ale victimelor unui regim ce a răpit multe vieţi nevinovate, între care şi tatăldoamnei Sanda Golopenţia. Am aflat cât de diferit era trăită viaţa de licean, de lăzărist înacele vremuri, între pereţii aceluiaşi liceu, pe aceleaşi culoare, pe aceleaşi alei ale bătrânului Cişmigiu, de unde putem privi şi acum, ca şi atunci, cum se ridică semeţceasulemblematic pentru colegiul nostru.

           Copiii şi adolescenţii de atunci trăiau zi de zi cu durerea de a le fi răpite fiinţe dragipentru totdeauna, de a le fi furat viitorul uneori prin faptul că nu îşi puteau finalizastudiile (“nu aveam visuri despre viitor”, declară doamna Sanda Golopenţia), de a le fi luată chiar intimitatea propriului cămin de către Securitate cu scopul de a afla detalii din vieţile lor, pe care sistemul considera că le poate folosi cumva împotriva celor deţinuţideja fără un motiv real, întemeiat, dar cu toate astea, în mod uimitor, acei copii îşi păstrauîncrederea în oameni.

           Aşa cum o îndemna şi tatăl său pe stimata noastră invitată, printr-o scrisoare pe care a primit-o 40 de ani mai târziu, am învăţat saă ne bucurăm mai mult de lucrurilemărunte din “viaţa noastră cea de toate zilele”, precum o făceau copiii de atunci, care păstrează încă la o vârstă memorabilă amintirea unei simple bomboane sau a unei cărţiprimită în dar cu ocazia zilei de naştere, gustul unei portocale, sau a unei crenguţeînflorite rupte printr-un gest “nelegitim” de către o persoană atât de dragă şi oferită cu atâta iubire. 

           În încheiere aş vrea să vă invit să o cunoaşteţi mai bine pe doamna Sanda Golopenţia şi împreună cu ea poate o parte dintr-o generaţie ce merită să rămână înamintirea noastră, prin cărţile sale.