Istoria (Comunismului) și adevărul

Autor: Sebastian Scoarță

Poze: Sebastian Crăciun

Link YouTube: https://www.youtube.com/watch?v=pK9FA0gHFoI&t=3800s&ab_channel=EdituraSpandugino

Pe 16 ianuarie, la ora 13:30, Aula Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” din București a fost scena unui eveniment de o profunzime emoțională rar întâlnită. În cadrul aniversării a 165 de ani de excelență academică, colegiul nostru a găzduit o dezbatere pe tema volumului „Cartea neagră a comunismului”, o lucrare fundamentală pentru înțelegerea mecanismelor regimului comunist și a impactului devastator al acestuia asupra societății. Invitații – Ana Blandiana și Ioan Stanomir – au oferit, sub moderarea lui Cristian Pătrășconiu, o perspectivă cutremurătoare, dar absolut necesară asupra trecutului nostru recent.

Pentru mine, liceean într-o societate liberă, acest eveniment a fost mai mult decât o simplă prelegere – a fost o fereastră către o lume în care libertatea era un lux inaccesibil.

Înainte să vorbesc despre impactul dezbaterii, trebuie să menționez cât de importantă este cartea în sine. Publicată pentru prima dată în 1997, „Cartea neagră a comunismului” este un volum colectiv coordonat de istoricul Stéphane Courtois, în care se documentează crimele, represiunea și atrocitățile regimurilor comuniste din întreaga lume. De la URSS la China, de la Europa de Est la Cambodgia, această lucrare scoate la lumină numărul șocant de victime: peste 100 de milioane de morți. În cadrul dezbaterii, Ioan Stanomir a explicat foarte clar că această carte nu este doar un catalog al ororilor, ci un strigăt pentru memoria colectivă – un avertisment împotriva uitării.

Ana Blandiana a completat această idee, spunând că lectura cărții te face să înțelegi adevărata amploare a suferinței umane și îți oferă un context pentru a înțelege regimurile totalitare. „Nu poți să citești această carte fără să fii zguduit până în adâncul sufletului”, a spus ea, iar aceste cuvinte m-au făcut să îmi doresc să o citesc, să înțeleg mai bine prin ce au trecut cei care au trăit în acea epocă.

De la început, dezbaterea a captat întreaga atenție a sălii. Cristian Pătrășconiu, în rolul de moderator, a deschis discuția subliniind că libertatea pe care o avem astăzi este un dar câștigat cu un preț uriaș. „Cartea neagră a comunismului” este un memento al acelui preț. Atmosfera s-a schimbat odată ce Ana Blandiana a început să vorbească despre regimul comunist din România, evidențiind cât de profund a fost afectată țara noastră.

Ana Blandiana a rememorat momentele de cenzură și teroare, povestind cum regimul îți lua nu doar libertatea fizică, ci și pe cea de a gândi. Ea a povestit despre oameni care trăiau cu teama că orice cuvânt rostit greșit ar putea duce la denunțuri, arestări sau chiar dispariții. Am fost profund impresionat de faptul că a subliniat cum comunismul încerca să distrugă nu doar individul, ci însăși esența umanității – creativitatea, libertatea interioară și capacitatea de a visa.

Ioan Stanomir, pe de altă parte, a adus o perspectivă analitică, explicând că regimurile comuniste funcționau pe baza unei mașinării politice complexe care combina propaganda, teroarea și un control total al resurselor. El a pus accentul pe importanța înțelegerii acestor mecanisme pentru a putea identifica riscurile unor ideologii similare în prezent. „Comunismul nu a murit doar pentru că zidul Berlinului a căzut. Moștenirea lui, felul în care a distrus societățile din Est, încă persistă”, a spus el.

Un moment care m-a marcat profund a fost când Ana Blandiana a povestit despre experiența sa personală de a trăi sub regim. „Libertatea nu este un drept garantat. Este ceva ce trebuie să protejăm mereu, pentru că pierderea ei poate fi incredibil de ușoară.” Aceste cuvinte m-au făcut să mă gândesc la cât de des luăm libertatea de exprimare de astăzi ca pe un dat, fără să realizăm că, pentru generațiile anterioare, a fost o luptă constantă.

Ca liceean, m-am simțit inițial copleșit de gravitatea subiectului. Însă, pe măsură ce dezbaterea a avansat, am început să mă simt mai implicat și mai responsabil. Mi-am dat seama cât de puține lucruri știam cu adevărat despre comunism, dincolo de datele istorice din manuale. Evenimentul mi-a deschis ochii asupra faptului că istoria nu este doar o listă de evenimente, ci o poveste despre oameni, despre suferințele și speranțele lor.

Cel mai puternic mesaj pe care l-am primit a fost acela că uitarea este cel mai mare pericol. Dacă nu învățăm din greșelile trecutului, riscăm să le repetăm. Ana Blandiana a spus ceva ce m-a atins profund: „Memoria este cheia care ne ține departe de prăpastie.” Acest lucru mi-a rămas întipărit în minte și mă face să mă gândesc la rolul pe care îl avem, ca tineri, de a păstra vie această memorie.

Dezbaterea despre „Cartea neagră a comunismului” nu a fost doar un eveniment cultural; a fost o experiență care m-a transformat. M-a făcut să privesc istoria cu mai mult respect, să prețuiesc libertatea și să înțeleg importanța de a nu rămâne niciodată tăcut în fața nedreptății.

În final, mi-am dat seama că, deși nu am trăit acele vremuri, am o responsabilitate: să învăț, să înțeleg și să duc mai departe mesajul celor care au suferit pentru ca noi să fim liberi. Istoria nu este doar despre trecut – este despre noi toți, aici și acum.